Ţin minte când eram mic, ăştia de la meteo ziceau:

Şi de mâine, soare, timp frumos. Ieşiţi afară şi distraţi-vă.

Toată lumea fericită ieşea afară ziua următoare. Maşini împotmolite în zăpadă, oameni cu picioare rupte din cauza gheţii şi multe răceli. După care începeau înjurăturile: “Că ăia de la meteo sunt nişte idioţi, că nu au habar ce spun…”. Dar vremea a trecut şi lucrurile s-au schimbat, în bine sau în rău, depinde:

Şi după 2 zile de vreme bună, vremea rea se întoarce. Vine iarna din nou.

Problema e că aşa se şi întâmplă. Acum, există două explicaţii pentru fenomenul ăsta (al ghicirii corecte a vremii, nu al reîntoarcerii iernii ). Una ar fi că a avansat tehnologia, şi că acum chiar au date corecte. Alta ar fi că măsurătorile sunt în continuare proaste, dar ei le zic invers, astfel ghicindu-le.

Da, ieri au zis că azi după-amiază începe iar să ningă, şi culmea, ninge!

Cum e posibil ca ceva să fie mai scump ca altceva?

Cum e posibil ca ceva care merge la suprafaţă să fie mai scump? Ca ceva care are de îndurat traficul să fie mai scump ca altceva care merge de n-are treabă? Sau cum se poate ca ceva care prinde un semafor de 3 ori (!!!) să se compare cu altceva care nu are semafoare? Nu menţionez cocălarii pe care îi poţi întâlni mai des în ceva decât în altceva.

Se vede că-s şucărit rău, nu? Şi şucărit nu e un cuvânt pe care îl folosesc prea des, pentru că nu îmi place! Despre ce vorbesc eu aici? Păi:

• ceva face referire la RATB
• altceva face referire la Metrorex

Da, întradevăr RATBul te lasă mai aproape de destinaţie uneori, dar prefer mai mult mers pe jos şi deloc RATB, decât puţin mers pe jos şi folosit RATB. Cel mai tare e când dai peste controlori. Păi cum căcat îşi imaginează ei că îmi iau eu bilet când trebuie să aştept cel puţin juma’ de oră să vină ceva, şi când merge mai încet decât marmota în timp ce înveleşte ciocolata în staniol?

Sunt de acord că nici metroul nu e perfect, dar comparat cu RATBul, e lux. Şi faza cu preţul e puţin exagerată, recunosc. Multă vreme a fost diferenţă de o mie – două şi acum s-ar putea să fie cam la fel.

Eram azi dimineaţă în bucătărie, mâncam şi mă uitam la ştiri. Acolo ziceau că în nu ştiu ce oraş din nu ştiu ce stat american doi tineri s-au dus cu o armă la o petrecere şi au omorât nu ştiu câţi colegi de facultate. Ziceau că au mers la petrecere dar au plecat pe la jumate ca să meargă acasă să ia arma. Au ajuns înapoi, au împuşcat câţiva colegi şi acum cică erau luaţi pe sus de către poliţie.

Acum eu ca un plictisit ce sunt, stau şi mă întreb: de ce nicăieri nu se mai întâmplă faze de genul. Adică na, poate or mai fi fost şi în alte ţări, dar nu aşa des ca în America. Acolo odată la trei luni aud că cineva a luat arma lu’ tasu’ şi s-a dus la şcoală să omoare colegi (killing spree se numeşte în engleză). Prima dată m-am gândit că poate erau cei mai tocilari din şcoala şi toţi făceau mişto de ei. Bun, am văzut mulţi de genul ăsta la viaţa mea, dar majoritatea stăteau cuminţi în banca lor, în cel mai rău caz veneau cu mămica la şcoală să facă scandal.

De ce doar ei sunt atât de bolnavi mintal?

Bineînţeles că da. Problema nu e la noi, ci la ei.

Serialele

Câte seriale au fost date la noi cap-coadă, în ordine, imediat ce apar? Cred că niciunul. Când zic de seriale mă refer la cele

de afară. Nu, “State de România” nu e serial, ci modalitate de îndobitocire a populaţiei în masă. De exemplu, acum ceva vreme dădeau “Two and a Half Men” pe ProTV. Dar din cauză că îl dădeau pe sărite n-am înţeles nimic.

Filmele

Filmele apar la noi la vreo lună după premiera internaţională, de cele mai multe ori. Ok, să zicem că dacă am aşteptat deja un an să apara, cică o lună nu mai contează. Dar să mă duc la cinema să îmi flencăne toţi mâncare în urechi şi să râdă toţi cocălarii? A păţit-o pe 27 Noiembire la Harry Potter 7. Am plecat de la cinema scârbit, şi filmul a fost foarte bun!

Softurile

… şi jocurile. Aici e destul de simplu. Amândouă categoriile costă la fel de mult ca în afară, deşi salariile aici sunt mult mai mici. Bine, dacă e să o spun pe aia dreaptă la softuri şi jocuri există posibilitatea să nu facă ce vreau, să nu meargă (în cazul jocurilor), etc. La filme e cam la fel. Da, există trailerele, dar e cunoscut faptul că alea sunt făcute astfel încât şi cel mai prost film să pară mişto.

Aşadar, să dea episoadele în ordine şi la o oră acceptabilă, să interzică mâncatu’ şi cocălaru’ în cinema (nu moare nimeni 3 ore -maxim- fără mâncare), şi să facă softurile şi jocurile mult mai ieftine, şi poate vor reuşi să mai stârpească pirateria.

Am fost adineaori în bucătărie să fumez o ţigară şi am dat drumul la televizor. Pe Pro TV erau ştirile sportive şi se vorbea de soţia unui handbalist care şi-a făcut cadou de ziua ei o pereche de silicoane. Ştirile sportive. Despre ţâţele unei soţii de sportiv… În acelaşi reportaj au mai spus că dacă tot şi-a tras fata ugere, a trecut şi pe la fotograf să îşi facă un pictorial incendiar. Că tot e ziua ei .

Mai departe, în acelaşi reportaj de la rubrica sport de pe Pro TV, s-a zis şi ca tipa are o fetiţă de 2 ani. Ea (vedetismul în cauză) are vreo 22, cam aşa.

Da, ştiu foarte bine că suntem în secolul 21 şi că sexul şi ţâţele afişate pe toate gardurile nu mai sunt tabu. Nu sunt chiar atât de demodat. Dar totuşi, reportajul văzut azi la sport, mi-a adus aminte de o problemă mai veche. Ok fetiţa are acum 2 ani. Dar ce ne facem peste câţiva anişori în plus? Am zis deja că e secolul 21, deci internet, poze digitale, etc. Peste câţiva ani fetiţa va ajunge la şcoală. Şi la şcoala, mai ales în clasele mici, copiii sunt răi şi tachinează mult.

Hă hă hă, am văzut-o ieri pe măta la tati în calculator. De ce ţinea doi pepeni în mână? Tata părea bine dispus…

Şi apoi se întreabă unde au greşit de se apucă odraslele lor de droguri şi alte alea . Mama lor de ştiri din sport…

Meseria ta poate fi de căcat din diferite motive. Poate implică ceva imoral, din punctul tău de vedere sau al celorlalţi. Poate meseria ta necesită să faci anumite lucruri care sunt în conflict cu propria persoană. Totuşi, se poate mai rău:

Avocaţii

Meseria de avocat e de căcat pentru că este sub jurământ. Astfel, oricine te angajează, trebuie să faci tot ce poţi să îl scapi de pârnaie. Chiar dacă ăla e violator şi criminal şi de toate, tu ca avocat eşti obligat să încerci să îl scapi. Problema apare în momentul în care tu eşti 100% sigur că ăla e vinovat şi totuşi reuşeşti să îl scoţi basma curată. Atunci se porneşte un conflict în interiorul tău, ştiind că din cauza ta alţii vor suferi.

Destul de nasol aşa-i?

Jurnaliştii

Chiar ieri am văzut la ştiri că o reporteriţă a fost arestată după ce a ieşit la iveală că ea spunea traficanţilor de droguri când urma să acţioneze poliţia, să intre peste ei în casă. Ba mai mult, cică le-ar fi zis găştilor din respectivul cartier să facă puţin scandal dacă observau ca străzile sunt prea liniştite.

Dar şi la noi sunt jafuri de genul ăsta. Când a intrat Teo Trandafir în spital (multă sănătate!) cei de la Realitatea au zis că doctorii nu au dat detalii. Următoarea frază a sunat cam aşa:

Dar am fost noi mai şmecheri şi am mers la spital să întrebăm de Teo Trandafir cu camera ascunsă.

Păi bine mă fraţilor… nu credeţi că medicii au avut un motiv pentru care nu au spus nimic?

Dar lăsând asta la o parte, jurnaliştii deobicei fac orice ca să obţină un articol. Orice, chiar dacă e imoral.

Ar mai fi trebuit să scriu şi despre politiceni. Din păcate nu am fost în stare să găsesc un singur argument care să facă meseria asta de căcat.