So, for the past two months I had a project for an online shop. I accepted the project as a challenge, because my experience with Magento was null. I was looking for a way to mark products as new, and later on I had to mark them as a promotion (here I wanted to use percentage). After a lot of googling I stumbled upon this little trick. But having to make a whole new attribute, meaning the client would have to do something more just for that made me feel uncomfortable. But I accepted it as a solution. A few days ago I had to do the percentage bit. So I proceeded to making the custom attribute, in which the client would have to input the % the price was off. That’s when I discovered I can easily use ANY attribute to my advantage.

The first thing I did was to redo the marking of new products. I was able to get the “from date”, the “to date” and I could determine the “now”. Here’s the code:

<?php
 $nfd = strtotime($_product->getNewsFromDate()); //I like working with seconds so I'm transforming everything to epoch
 $ntd = strtotime($_product->getNewsToDate()); // Same as above
 $now = strtotime('now');

$price = $_product->getSpecialPrice();
 $discounted = $_product->getPrice();
 $discount = round(($price/$discounted)*100); //This is the formula for percentage
 if ($nfd < $now && $now < $ntd) { // This verifies if "now" is between the "from" and "to" dates..
 ?>

<!--<div class="discount"><?php echo $discount . '%'; ?></div>-->
 <div class="new-product">produs nou</div> // .. and if it is, we do whatever we want with it.
 <?php } ?>

It has to be used in template/catalog/product/list.phtml.The above code also takes out the percentage of discount. Yes, it’s damn simple, but I was unable to find anything useful, just some Magento extensions, all having a price over 50$. I really hope it helps, and if you find this useful please share to other beginners

Una din cele mai intâlnite metode de a învăța un copil mic că ceva nu e în regulă, este să bagi puțin frica în el. Chit că îi explici cu frumosul de ce nu e bine, chit că bagi o minciunică, facând lucrul respectiv să pară mai nasol decât este, fie că îl bați ca pe un animal, tot în jurul fricii se învârte treaba. Cam așa și cu Samsung.

Anul trecut (parcă tot în perioada asta) a fost acel proces între Samsung și Apple, în care Apple zicea că Samsung a furat designul iPhone. Și încă vreo 10 chestii. De curiozitate, m-am uitat la un filmuleț pe Youtube, și m-am cam lămurit. Și mai venea o acuzație, și mai râdeam puțin. Pe scurt, Apple a câștigat procesul, cel puțin în cazul designului. Astfel, toate telefoanele Samsung (mid si high-end) apărute în ultimul an arată la fel. Serios!

S-au speriat, au făcut pe ei și se pare că Samsung Galaxy S4, care stă să apară va arăta la fel.

Tot timpul, pe ambele telefoane am avut aplicația Superuser. De curând am văzut câțiva din oamenii de pe MADTeam vorbind despre SuperSU, aplicație pe care eu o știam, și de developer auzisem și știam că e zeu, dar nu mă gândisem să încerc. Și acești oameni discutau cum că SuperSU ar da permisiunile mai repede, ceea ce e destul de important pentru un telefon vechi cu soft nou, care poate să fie de multe ori foarte lent. Și m-am decis să încerc. Mă gândeam că va necesita o operațiune complicată de instalare, că nu o să îmi iasă și că iar o să ajung să șterg tot și să reinstalez softul. Nici pe departe! SuperSU s-a ocupat singur de aplicația veche, a înlocuit-o și a mers din prima. Ba chiar a mers și să o fac System App. Are și opțiunea să se bage în așa hal în intern încât după un wipe total făcut azi, după reinstalare era încă acolo! Impresionant! Și da, dă permisiunile mai repede, dar face și ca telefonul să fie mai rapid per total!

Singura explicație pe care am putut să mi-o dau a fost că, fiind legat de Link2SD care are nevoie de perimisiuni, dând permisiunile mai repede, lagul se mai diminuează. Nu știu dacă asta este explicația dar una peste alta, SuperSU bate de departe Superuser!

[app]eu.chainfire.supersu[/app]

[app]eu.chainfire.supersu.pro[/app]

Eh, după atâția ani de evoluție a telefoanelor, a venit vremea smartphoneurilor. Care și ele au început cătinel cătinel. Cam așa. Doar că ele au început să crească. Și să tot crească. Și să nu se mai oprească. Și s-a ajuns la Samsung Galaxy Note II care în opinia mea este o glumă proastă. Și Note I la fel. Și Galaxy S3 mi se pare cam mare. De fapt, mi se pare exagerat orice telefon care nu te lasă să ajungi cu degetul dintr-o parte în alta și de sus în jos fără să miști telefonul în palmă, și în general un telefon care  nu se poate manevra în siguranță cu o singură mână.

Și cum zilele astea a fost CES2013, discutam chestia asta cu un prieten, care mi-a arătat următorul filmuleț de prezentare:

Logic, m-a pufnit râsul pe la 0:49, când începe tipa să umble prin casă cu plasma după ea. Înțeleg că progres, dar asta e deja ridicol! Ah da, și baterii mai bune care să țină mai mult, ciu-ciu. Bravo mă, bine că mai ajungem puțin și ne cărăm cu televizoarele după noi..

Ideea este să încărcăm butoanele (conținut de pe alte siteuri, javascript în special) doar dacă este nevoie. Adică dacă cineva vrea să le folosească = dacă dă cu mouseul pe deasupra lor (hover). Eh, pentru început am făcut poză la butoane și le-am pus pur și simplu în locul vechilor butoane. Cam așa:

.recommend {
background: url('') no-repeat;
height: 21px;
width: 87px;
}

.tweet {
background: url('') no-repeat;
height: 20px;
width: 59px;
}

.googleplus {
background: url('') no-repeat;
height: 20px;
width: 32px;
}

La url se pun imaginile iar apoi în pagină se pun div-uri, span-uri sau li-uri cu clasele respective. Bun, acum apar imagini cu butoanele, dar cam atât. Cam neinteresant. Următorul pas a fost să ascund aceste butoane, la hover. M-am folosit bineînțeles de puținul jQuery pe care îl știu:

jQuery(document).ready(function() {
jQuery('.imageshare').hover(function(){
jQuery('.imageshare li').css('display','none');
});
});

În momentul ăsta suntem gata să inserăm butoanele în sine. Și asta se face cel mai simplu cu funcția .load(). Astfel, scriptulețul ajunge în halul ăsta:

jQuery(document).ready(function() {
jQuery('.imageshare').hover(function(){
jQuery('.imageshare li').css('display','none');
jQuery('.sharebox').load('');
});
});

În load punem link către o pagină separată care conține doar butoanele. La Facebook am folosit varianta HTML5, pentru că știe să ia singură url-ul. Altfel dădeam în altele.

Și cam gata . Da, știu că nu e mare lucru, și nici că e o idee originală. Dar acest micro-tutorial l-am facut pentru că îmi place ca unele lucruri să fie făcute fără pluginuri (a se vedea adăugarea butoanelor sociale).

PS: La mulți ani!

PS2: Twitter, get your shit together!

Dar am dat peste un zeitgeist al XDA-Developers, care vorbea și despre un alt file explorer. Și m-am gândit să îl încerc. Și după aproximativ 5 secunde mi-am dat seama de ce a fost menționat în acel video. Ce m-a făcut să îmi placă această aplicație atât de mult?

• copiere/mutare cu drag and drop între cele două ecrane diferite
• este rapid
• interfața plăcută
• este rapid
• ușurința cu care se folosește
• este rapid
• tocmai ce am descoperit: poti accesa cardul prin FTP (cam cum face și AirDroid). Da, e o idee bună, dar nu renunț deocamdată la AirDroid.

Așa cum zice și reviewul meu de pe Play Store:

Deja l-am tocat la cap pe un amic să încerce

[app]pl.solidexplorer[/app]

[app]pl.solidexplorer.unlocker[/app]

• downloadat de pe FTP-ul .it
• uploadat pe FTP-ul .ro
• făcut baza de date
• schimbat user și parolă în config
• pus contentul nou

Și atât. Simplu de tot. Eh, la Joomla abia după vreo 12 ore de uitat ca mâța-n calendar am reușit să îl urnesc cât de căt și tot nu era gata. E greoi, structurat prost, și fiecare chestiuță e un pachet, o componentă, un plugin, o extensie. Și nu ajunge să îl/o adaugi. Nu, după instalarea respectivei componente în plus, trebuie configurată din trei părți, adăugat conținutul și publicat din vreo alte două părți. Și componenta respectivă nu este o interfață care face pizza cu unitatea optică. Nu, e un scriptuleț care afișează pe Home ultimele X news. Adică ceva care ia 5 minute în WordPress. Sau o componentă care afișează o imagine banner.

La WordPress cam 90% din pluginuri și teme sunt gratis. La Joomla e pe dos; 90% din ele costă. Păi unde mai e open sourceul?

Ajunsesem la un moment dat să caut în felul următor: “How to fucking change the fucking default email in fucking Joomla 1.5″. Culmea, găseam chestii mai bune decât la o căutare normală.

De ce toată tevatura asta? Pentru că unele CMSuri sunt user-friendly, iar altele nu. Cred că cel mai bine am comparat Joomla cu Linux. Dar și aici, cred că Linuxul (cel puțin unele distribuții) nu e la fel de greoi, din cât am încercat eu. Toți cu care am vorbit de Joomla au zis că nu le place..

Imagini mari

Primul lucru care mi-a atras atenția a fost backgroundul. Un wallpaper ca oricare altul, de aproape 2MB. Încărcat aproape de fiecare dată (nu știu ce si cum făcea cache), mânca din bandă rău de tot. Scârțar fiind de felul meu, l-am trântit pe Picasa, lucru care l-am făcut și cu imaginile de pe blogul meu. Ca și cum Picasa ar fi CDN, ceea ce nu este. Bun!

Blogul ei este plin de poze, unele mai mari altele mai mici. Iar cache se pare că nu prea. Sfatul meu (care s-a dovedit bun) a fost ca ea să folosească tagul more al WordPressului. Astfel, pe prima pagină, care este cea mai vizitată, nu vor mai apărea zeci de poze, ci doar câteva. La imaginile din articole am avut și puțin noroc, cu o găselnița foarte mișto a celor de la Automattic și al lor Jetpack. Este vorba de un nou modul numit Photon, care îți hostează imaginile pe serverele lor. Mană cerească nu altceva.

Caching

Niciodată nu am fost mare fan al cachingului, ba chiar am avut ceva neplăceri cu celebrul W3 Total Cache. Dar în cazul de față, nu prea mai aveam ce face. L-am instalat, l-am configurat cum am știut eu mai bine, și am sperat că merge. Și continui să sper că merge. Nu, nu am idee dacă merge.

CloudFlare

Eh, da, soluția pe care o priveam cu cel mai mult scepticism s-a dovedit cea mai eficientă. Și am primit ajutor și din partea celor de la shophost.ro*. Instalarea CloudFlare încă îmi este cam vagă, dar pe WordPress este destul de simplă. După înregistrare ei îți zic să înlocuiești nameserverele cu ce îți dau ei. Se pare că trebuie doar setate ca CNAMEs din cPanel. Și partea asta e cam în ceață pentru mine, dar trecem peste. Și se pare că CloudFlare funcționează doar pe subdomenii. Adică www. Eu nu am www. și nici Andreiuța nu avea.

După ce am activat și am făcut totul să meargă, a apărut o problemă cu CSS-ul, care era luat din altă parte și avea conflict, tocmai din cauza acestui www. Problema am rezolvat-o astă-seară, recunosc, din greșeală. WordPressul are în setări două câmpuri pentru a seta main pathul:

Din nou, spre rușinea mea, niciodată nu am știut de ce sunt două. Și nu știam dacă vreodată le voi folosi cu adevărat. Dar s-au dovedit foarte folositoare. Primul a trebuit să rămână fără www. ca să nu se mai sperie CSSul. Al doilea a devenit www. ca să meargă CloudFlare. Simplu și eficient.

Ca să verificați că merge CloudFlare, ajunge un ping către site. Acesta ar trebui să arate cam așa din câte am înțeles:

Să vedem acum cum o să fie traficul, dar asta peste câteva zile.

P.S.: De ceva vreme lucram la refacerea temei de blog pe un framework HTML5. Eu cred că am terminat și teoretic nu ar trebui să fie probleme. Dacă totuși apare vre-una, contact me

P.S2: Da, aștept cu mare nerăbdare WordPress 3.5. Butoanele alea noi .

* știu eu de ce stau la ei de 2 ani de zile!

Sau azi o tipă pe la Realitatea era într-o emisiune și vorbeau despre ambasadorul SUA în România, Mark Gitenstein. Și toți ziceau ghitenștain doar ea zicea încontinuu ghitenștin. Acum, poate sunt eu mai cârcotaș și mai rău, dar când toți din jur zic într-un anumit fel, dar altul se încăpățânează, acel cineva nu o dă în stupid?

Singurul lucru de genul pe care il fac e cu Nike. Acolo refuz să devin cocălar!