Teoretic, după câteva înșelătorii de genul “Primii 1000 de oameni care dau like câștigă [...]“, Oamenii ar trebui să se învețe minte. Mă gândesc că virusarea calculatorului sau pierderea contului de Facebook ar fi lecții destul de bune, pe care cu greu le uiți. EH, nu chiar. Prostia învinge din nou, după moartea lui Steve Jobs.

(Da, îmi pare rău că a murit. Normal că îmi pare rău, era și el un om, nu un mirceabadea. Dar totuși, nici zeitate nu era. Nu prea înțeleg cu ce a ajutat el așa de mult lumea asta care se zbate în foamete și sărăcie. Niște deviceuri la suprapreț nu știu cu ce ajută, dar fie.)

Și așa a apărut “scamul” cu Primii X care dau like au un iPhone4 gratis. Cam bine zic ăia de la The Real Hustle: “If it sounds too good to be true, it probably is”. Mai mult ca sigur nu e ultima înșelătorie de genul ăsta, dar cei care încă se păcălesc chiar și-o merită. Ca toată România cu alegerile.

Altă chestie care mă amuză pe Facebook e asta:

Mare matematician nu sunt, nici cu atenția nu prea le am. Eu reconosc că nu am observat minusul, dar totuși. Mai ales că a mai fost ceva de genul doar că era cu 1+1+1.. și la un moment dat avea -1 și la sfârșit +1×0. Bineînțeles că răspunsul predominant a fost 0 și atunci. Și nu, nu voi ține o lecție de mate. În schimb voi ține un moment de reculegere.

Asta era în dimineața asta pe MTV. Aceeași melodie am ascultat-o de la unu din mașină acum o săptămână. Era dată la maxim și mi-a dat speranță. Cocălari! stați liniștiți! era la 4 juma dimineața deci încă nu sunteți amenințați .

Nu vorbi fără să știi…

Încep să devin din ce în ce mai îngrijorat de sănătatea mentală a populației. Timp de două luni vara asta am traversat Bucureștiul cu metroul și aproape zilnic am văzut oameni citind foarte atent bilblia sau alte cărticele de genul ăsta. Imediat după ce observam CE citește persoana respectivă, mă uitam și la persoana în sine. Recunosc, mă uitam cu o oarecare milă în ochi, gândindu-mă prin câte nenorociri a trecut, de a ajuns să citească biblia în metrou. Probabil că acasă după serviciu nu se odihnesc ca restul oamenilor. Probabil că urmează un ritual riguros de rugăciuni, mătănii și mulțumiri. Mulțumiri pentru ce, nu știu.

Probabil că aceleași persoane se înfometează odată la câteva săptămâni, asta tot în semn de mulțumire pentru ceva. Abuzez de cuvântul “probabil” pentru că nu sunt un inițiat în cele bisericești, și nici nu doresc să fiu, doamne ferește!

Acum, îi știți pe cei care își freacă portofelul de moaște, nu? Eh, probabil că ar face același lucru și în metrou, dar după cum bine știe toată lumea, e interzisă posesia de oase omenești!

Nu încerc să conving pe nimeni nimic, deci dacă vrei să mă înjuri amintește-ți că dumnezeu te va pedepsi! Și un mic bonus.

Leapșa asta chiar merită făcută, mai ales că vine din partea domnului Pavel Ionuț. E destul de ușor să aleg, mai ales că nu-s cine știe ce fan al remixurilor. Am doar câteva în calculator, dar toate sunt superbe. Acum, de ce să mai lungim vorba? Mai bine trecem la muzica! Originalul este Katy Perry – E.T.

Nu sunt mare fan Katy Perry, și nici Kanye West nu mi-e prea drag. Totuși le recunosc amândurora calitățile vocale, nimic de comentat aici. În schimb remixul de la Noisia mi se pare de-a dreptul genial!

Și așa ca un bonus, remixul melodiei Ezio’s Family din Assassin’s Creed 2, făcut de domnul EXNCT. Ia și tu leapșa, mai descoperim și noi melodii noi și frumoase .

Hai audiție plăcută!

… dar am motive să nu o fac:

La asta s-a ajuns în momentul în care eu i-am zis lui Christi că am niște bere și nu am ce să fac cu ea. Din păcate, a fost destul de spontan așa că nu a mai venit decât Veve. Plus că sâmbătă merg cu același Christi până în Galați unde o să îl cunosc în sfârșit pe un alt foarte bun prieten de-al meu, și anume Claudiu! Și mergem și la blogmmet!

Da, merită să ai blog!

Copil fiind am cam abuzat de vorba “Da, promit că nu mai fac în viața mea.” dar pe vremea aia nu prea funcționa. Acum, în unele cazuri, mă țin de cuvânt! Singura situație când nu fac o prostie după ce mi-am promis că nu o mai fac e a doua zi după beție. De fiecare dată mă trezesc cu cuvintele “Jur că nu se mai întâmplă” până data viitoare… Eh, de data asta prostia a fost alta. Mi-am încălcat un prinipiu destul de important în viață și am fost la munte cu cortul. M-am distrat destul de bine în ambele zile cât am stat acolo, dar nopțile au fost de pomină.

În prima noapte ursulică ne-a furat punga cu tacâmuri din râu dar le-a lăsat când a fost observat. Tot în prima noapte am auzit doi urși luptându-se sau doar întâlnindu-se prin pădure, dar destul de aproape. În a doua noapte, după ce ne-am culcat, roua a stins focul așa că pe la 5 dimineața a venit ursul și a mâncat niște supă la plic din fața cortului unde stăteau două prietene. Oricum, manierat urs! Adică plicurile desfăcute frumos, mizerie destul de puțină, o furculiță alături, etc.). Pentru cele două prietene doar de bine le doresc, dacă nu își păstrau calmul nu cred că ne-ar fi fost prea bine . Ah, ne-a fost furat și grătarul și am așa impresia că nu ursul a fost de vină.

Și ca totul să aibe un final ca în povești, în dreapta manele, în stânga manele. Șî mă rog, în general numai manele se auzeau. Deci, promit că nu mai fac niciodată!