Iar… Bineînțeles, a fost pus la cale cu Andera și Christi. O să fie super. O să fie mega. O să iasa frumos! Știu asta pentru că am trei experiențe anterioare foarte frumoase. Mă rog, una peste alta, nu prea e ceva de ratat  . Încă nu am stabilit decât ziua, sâmbătă. Ora ciuciu, locu’ ciuciu. Asta înseamnă că suntem deschiși la propuneri! Dar e timp; e abia luni seară.

Ce o să fie mai exact? Oameni super (asta garantez eu!), bere bună (sau ce vrea fiecare), voie bună și discuții inteligente. Ultima dată subiectul principal de discuție a fost divorțul dintre Moni și Iri, dar și cel dintre Pepe și Oana. Acum probabil urmează blonda lu’ Bote, cariera în muzica clasică a lui Vali Vijelie și meciul României cu Argentina. Păi cum să ratezi așa ceva? Încă odată, sunt curios ce locuri știți. De preferat locuri plăcute, cu bere bună și eventual ieftină, pentru că vorba aia, mai avem nevoie de bani și după ziua de sâmbătă

P.S. Dacă pun “blonda lu’ bote”, “pepe și oana”, “moni și iri” la tags, vine jumătate de românie Dar și aici le indexează Google, deci vom stabili un record mondial în materie de blogmeeturi. Deci te bagi, da?

Edit: am mutat pe vineri seara (29 iulie) cand iese lumea de la serviciu. Sa poata ajunge si Mariciu, pai cum altfel?

Seara de ieri mi-am petrecut-o într-un mod extrem de plăcut, cu prietenii făcând ceva foarte plăcut. Printre respectivii prieteni au fost și Miruna și Veve. Cea din urmă și-a exprimat deja părerea aici. Da, a fost lacrimogen si extrem de emoționant. Eu cel puțin, pe drumul spre casă mă simțeam ca dead man walking.

Ar trebui să spun că s-a terminat, dar nu pot minți. Pentru că și cărțile și filmele rămân, și eu mă voi întoarce la ele din când în când. Și da, un ditamai omul ca mine să plângă, e ceva ce nu vezi prea des. Mă bucur totuși că am fost la premieră Ah da, din 2 faze incredibil de mișto din carte, numai una a fost ecranizată, cea cu “- After all this time? – Always!”. În schimb au omis la sfârșit să zică/scrie “All was well”.

Mulțumesc J.K. Rowling!

E perioada articolelor despre bac, și a părerilor personale asupra acestuia. Din câte foarte bine se știe învățământul e la pământ, și nu numai elevii sunt de vină, ci și profesorii dar și sistemul. Da, elevii învață din ce în ce mai puțin în fiecare an, profesorii își dau din ce în ce mai puțin interesul, și Funeriu e un căcat.

Problema cu Româna este că mi se pare inutil să pună elevii să învețe pe derost niște comentarii care nu vor folosi la nimic mai departe. Da, trebuie să cunoaștem operele patriei, dar totuși. Bine, că sunt unele opere care m-au enervat la culme (vezi Iona), asta e altceva, e problema mea. Plus că sunt anumite persoane, ăia “kre scriu aja ji dau ji massuri” ca tembelii, care nu prea știu ce caută în bac, dar hai să zicem că trecem cu vederea.

La Mate e cam aceeași problemă ca la Română. Aici e puțin mai delicat pentru că eu am avut probleme la mate în special. Nu că nu învățam, din contră, doar că nu pricepeam nimic. Și iar vine o întrebare care mă seacă de mult timp și anume de ce să învăț niște lucruri care imi vor folosi doar în cazul în care mă fac rpofesor de matematică.

Mai sunt și materiile mai mici care deobicei sunt acolo ca să ridice media… deobicei în general. Fuie muneriu! Și așa, toți deștepții cu ghinion ajung la taxă și toți proștii norocoși ajung la buget. Hai noroc cu rezultatele!

Eu comentez și sunt Gică Contra, dar nici nu prea știu ce s-ar putea face…

Ăsta e un articol pe care vreau să îl scriu de foarte multă vreme dar niciodată nu am știut ce să scriu mai exact… Acum vreo 15 ani campania publicitară a Marlboro avea motoul “Atitudinea creează viitorul”. Mare lucru nu am ce comenta. Pentru mine acest moto se traduce ca “Tu îți faci singur destinul!”. Pentru tine?

Este totuși cel mai bun moto pe care l-am întâlnit vreodată! Și da, motoul este atât de bun încât nu prea are rost să scriu altceva despre el ci vreau doar să aflu ce înseamnă el pentru tine și, bineînțeles dacă îți place .

Acum în jur de o lună, mama și-a regăsit un coleg de școală primară pe Facebook (da bă uite ce bună e socializarea doipunctzero!). Omu’ a făcut aici în țară clasele I – III după care a plecat cu ai lui peste mări și țări în SUA. Trei clase plus școala începută la 7 ani înseamnă 10 ani. Omul a plecat de aici la 10 ani. Acum are în jur de 55 de ani.

Mă gândesc că dacă eu aș pleca cu nevastă româncă și copil român în străinătate, am continua toți să vorbim românește. Și cred că asta ar face (și face) toată lumea care pleacă. Dacă s-a întâmplat așa, domnul a vorbit română cel puțin până la 18 ani. A vorbit română, zi de zi, timp de 18 ani. Acum de ce nu mai știe?

Eu nu înțeleg cum vine treaba asta. Ah bun, ai plecat la 3 ani? Da, ok la 40 de ani nu o să mai știi română, mai ales dacă părinții tăi au hotărât ca acasă să vorbească străineza, pentru tine. Dar totuși, după atâția ani dintre care 3 la școală românească? Hai să fim serioși…

Da bă sunt un rău! Apropo: te bagi? Dă reply

Pe scurt am făut un circuit prin fostele țări iugoslave. Pe lung:

Belgrad și București nu sunt foarte diferite, în afară de acele litere mai speciale ale lor. Aceleași blocuri dărăpănate, aceleași gropi, magazine, etc. Hotelul a fost bun, s-a putut fuma în cameră dar nu prea ajungea semnalul de wireless. Din turul orașului a lipsit vizita la mormântul lui Tito. Ei îl iubesc pe Tito mai mult decât noi pe Ceaușescu, și pe bună dreptate. Asta a fost în a doua zi, la sfărșitul căreia am ajuns în Kolasin în Muntenegru. Hotelul de aici ne-a impresionat și pe mine și pe mama, absolut incredibil. Dacă ajungeți pe acolo căutați hotelul Lipka!

A treia zi am fost în Budva și m-am căcat pe mine de cald. Simțeam că mor, bine că a trecut! După care iar cazare la hotel bla bla că de deja e plictisitor! Am avut și tur de Dubrovnik, care a fost foarte mișto.

A urmat Split – Trogir de unde nu prea mai țin minte nimic . A șasea zi a fost excursia la Plitvice. Cuvintele cam pălesc, deci poze să fie:

Seara am ajuns în Opatija (citit Opatia, mie îmi sună ca apatie). Și aici se putea fuma în cameră dar ca să prind o țâră de semnal de net trebuia să stau cam sugrumat de pat… A doua zi a fost liberă de la dumnezeu pentru mine. Restu’ au fost pe nu știu ce insulă.

În a opta zi am avut încă o excursie care face cuvintele să moară. Am fost în peștera Postojna (pe lângă care era ceva numit Putzolovski!). Din nou, poze, dar scuzați calitatea:

În aceeași zi am ajuns și în Pula. A fost mult mai amuzant să îi aud pe cei din autocar cum evită să îi spună numele, decât să îl zic eu!

În penultima zi am pornit spre Budapesta. În drum ne-am oprit la lacul Balaton, iar seara am avut croazieră pe Dunăre. Și aici am avut un hotel foarte mișto numit Hotel Expo Congress.

Drumul spre casă a fost lung, obositor și plictisitor. Mulțumesc domnului ghid și șoferilor. Ah, ei au autostrăzi, noi glume proaste. Și tot Bechtel a facut și la ei.

Edit: Lângă noi în mașină au stat două proaste care au comentat non-stop la tot ce făcea ghidul. Din înimă vă doresc.